Marturisirea unui cuplu dupa sedintele de consiliere cu doamna psiholog Didona Theodorescu din Satu Mare

Împărtășirea ei în urma terapiei de cuplu! Cu ce probleme am ajuns la Didona împreună cu Liviu?

*În momentul în care am ajuns la tine, am avut în cap că, merită toată relația noastră o ultimă încercare. Nu știam unde putem ajunge, ce putem schimba. Cert este că după experiența mea de a schimba ceva la nivel personal, nu aveam prea mari speranțe că avea să fie relația noastră funcțională vreodată. Am crezut că o să fie unele îmbunătățiri. Am ajuns la tine cu mai multe probleme în relația noastră cum ar fi:

- Lipsa de comunicație;

- Curajul de a vorbi deschis despre problemele în relație și personale;

- Certuri dese fără rezolvare;

- Pierderea interesului unul față de celălalt;

- Viața sexuală nefuncțională;

- Neputința de a exprima dorințele;

- Probleme nerezolvate din trecut;

- Pierderea interesului la nivel personal (mai puțină atenție acordată asupra aspectului fizic)

Împreună cu tine am reușit să înțelegem că nu este o rușine să discutăm despre problemele noastre ci din contra doar așa putem să funcționăm. Am înțeles că nu de fiecare dată se primește ca să fim pe aceeași lungime de undă. Este important ca în momentele mai dificile să fim prezenți, cu empatie. Poate fi o problemă din trecut, din copilărie, important este că ORICE problemă se poate rezolva. Curajul de a vorbi deschis evident că a redus numărul certurilor dese. În acest moment de cele mai multe ori când apare o neînțelegere, nu vine din relația noastră ci din exterior. Fiind așa apropiați este normal ca uneori să ne exprimăm mai dur atunci când ne deranjează ceva. Trebuie să știm până unde merg limitele de a ne descărca unul pe celălalt. Trebuie să semnalizăm atunci când este prea mult. Și să lăsăm aroganța, să încercăm să ne apropiem atunci când simțim momentul că suntem pregătiți. Curajul de a vorbi și de a ne comporta deschis unul față de celălalt ne-a arătat că exact acest lucru a lipsit și din viața noastră sexuală. Acum avem curajul să experimentăm tot ceea ce ne tentează. Fiecare dintre noi se poate împlini, fără să existe ulterior frustrări, fără să ne simțim obligați să facem ceva doar din a face. Acest lucru ne-a făcut să ne simțim mai atractivi, ne-a făcut să ne dorim foarte des. În acest fel a devenit natural să avem mai multă grijă de aspectul nostru fizic.

La nivel personal dar tot pentru relația noastră, am înțeles că nu trebuie să încerc să controlez tot. Trebuie să las spațiu și pentru Liviu, și în general pentru alții, să poată respira în jurul meu. Reușind să fac asta, l-a făcut pe Liviu mai puternic, mai hotărât decât niciodată. Îl văd acum pe bărbatul care poate lua o decizie fără să îi fie teamă că o să fiu supărată, sau nu o să fiu de acord cu ceea ce făcut. Știu acum că în momentul în care ia o decizie, o să fie în binele nostru. Nu mai am frica că mi se întâmplă ceva ce nu am putut controla.

1. Ce vreau să păstrez din tot ceea ce am învățat?

Vreau să păstrez în primul rând respectul care am reușit să dezvoltăm unul față de celălalt. Nu mai vreau să îl rănesc pe Liviu cum am făcut înainte, fie cu cuvinte, fie prin comportamentul meu. Îmi doresc ca să ne exprimăm în continuare aprecierile. Știu acum că fiecare dintre noi face un efort oarecare ca să-l facă fericit pe celălalt. Nu trebuie să stăm cu brațele încrucișate cum am făcut până acum și să așteptăm să se rezolve problemele de la sine. În fiecare zi trebuie să lucrăm ca să fie așa cum ne dorim să fie relația noastră. Vreau ca în continuare când avem o problemă, să fiu eu pentru el și invers, prima persoană la care se gândește ca să discute.

În același timp vreau să fim și noi ca persoane individuale bine. Să ne respectăm programele individuale, să putem să funcționăm și cu alte persoane. Vreau să ne simțim liberi în continuare, fără frică, fără rușine. Vreau să nu încercăm să ne sufocăm unul pe celălalt din dorința de a face totul perfect. Acest lucru este valabil mai ales pentru mine. Am înțeles că o să apară în viață momente care s-ar putea să nu fie așa bune cum este acum. Important este să putem să ne punem întrebările potrivite. Eu să fiu cât mai puțin dintr-o extremă în cealaltă și să înțeleg că este normal ca lucrurile să nu funcționeze mereu la potențialul maxim. Vreau să ne dăm seama dacă cumva ”dăm de gard” și să nu fim așa fricosi cum am fost, să cerem ajutor dacă simțim nevoia. Este normal să nu putem rezolva singuri tot ce ne dă viața. Important este că acum am înțeles amândoi că există cale de întoarcere, renunțarea este cea mai ușoară soluție, în multe cazuri. Vreau să ne iubim pentru ce suntem împreună și pentru ce suntem separat.

Continuarea terapiei individuale cu Mihaela pe probleme ce nu tineau de cuplu!

1. Cu ce probleme am ajuns eu la tine?

În primul rând nu am realizat inițial cât de mult trăiam în trecut. Toate întâmplările din trecutul meu aveau impact asupra prezentului meu. Orice întâmplare ce trezea o senzație asemănătoare cu ceva ce mi s-a întâmplat mai ales la Bucuresti, parcă mă ducea înapoi în momentul respectiv. Am fost foarte anxioasă, cred că la un moment dat am suferit și de depresie, cel puțin nu știu cum altfel aș putea să caracterizez perioada din Bucuresti și cum m-am simțit atunci. Am simțit că nu reușesc nici pe plan personal și nici profesional să ajung unde îmi doream mereu. Asta în primul rând pentru că îmi setam niște standarde extraordinar de ridicate, aveam așteptări ireale față de mine. Am avut dificultăți cu persoanele din jurul meu și la nivel de comunicare, exprimare față de ei. Nu înțelegeam de ce mi se întâmplă mie toate. Pe lângă situația nefericită de la job, am întâlnit un obstacol în relația mea cu Liviu care au apărut tot din cauza că eu nu eram bine. Am învinovățit persoane care nu aveau nicio legătură cu problemele mele.

Pe lângă trecutul meu de la Bucuresti, am avut și un capitol nerezolvat cu părinții mei. Aici probabil nici nu știam că există o problemă până nu am ajuns la tine. Sau cel puțin nu era atât de evidentă pentru mine. Pe parcursul călătoriei noastre am reușit să înțeleg așa de multe lucruri încât am impresia uneori că am mers cu ochii închiși prin lume. Toate rezolvările erau în fața mea și eu nu le-am văzut. Îmi doream foarte mult o schimbare, din această cauză am ales să merg la terapie un an de zile la cineva care nu a reușit să mă îndrume în a mă înțelege, să mă cunoaște mai bine.

Primul lucru din călătoria noastră ce îmi vine în cap, și pentru care cred că mă bucur cel mai mult este că am reușit să mă accept așa cum sunt. Faptul că nu mă mai uit în oglindă cu critici, nu văd numai ce vreau să schimb. Faptul că accept că pot să greșesc, pot să întârzii, că nu sunt un robot care este bun doar atunci când oferă mereu maximum. În copilărie am simțit nevoia să fac asta, pentru că altfel nu eram observată. Și din cauza asta am fost mereu nefericită la locurile de muncă. Am ajuns la o epuizare psihică de unde foarte greu am reușit să mă întorc. Și foarte greu a fost în primul rând să-mi dau seama că am o problemă. Cred că atunci când am început să-l las pe Vasile pe dinafară, într-un fel poate că am vrut să mă pedepsesc pentru nereușitele mele. Am simțit că nu meritam să fiu iubită de către el.

Am învățat că nu pot primi atenție de la cineva care nu este capabil să o ofere. Aici mă refer în primul rând la părinți. Am înțeles că, confruntarea lor nu o să îmi dea rezultatele care le aștept. Și că trebuie să îmi iau ce am nevoie. Fie atenție, iubire, laude. Lecția asta se aplică și pe alte părți ale vieții. M-ai învățat așa de frumos că ”trebuie să fac pasul, pentru că am picioare”. Să știi că îmi sună atât de clar în cap de fiecare dată când se trezește o senzație de frică în mine. Am învățat să accept lucrurile și persoanele așa cum sunt. Nu fac bine dacă încerc să schimb lucruri care nu se pot schimba, persoane care nu doresc asta. Trebuie să accept normalitatea fiecăruia, să nu mai fiu așa sufocantă uneori. Am învățat să mă apreciez, să fiu conștientă de faptul că am realizat multe lucruri, și toate sunt doar meritele mele. Să nu mă desconsider, și să semnalizez atunci când cred că ceva nu este în regulă. Am învățat să observ atunci când intru dintr-o extremă în cealaltă. Știu că sunt uneori prea impulsivă și mă încântă unele situații prea mult, după care ajung iar jos, când ceva nu funcționează așa cum m-am așteptat. Am învățat că trebuie să dau afară din mine atunci când simt că nu mai pot, că e prea mult. Tot ceea ce am învățat vreau să le las în aplicare. Să știu aceste lucruri, să înțeleg ce se întâmplă cu mine, că mă consider normală și mă simt bine în pielea mea, această senzație este una dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-a întâmplat vreodată. Împreună cu călătoria noastră cu tine și Liviu. Acum știu să îmi pun întrebările singură. Știu când trebuie să mă întreb ”Ce legătură are asta cu trecutul meu?”. Și în majoritatea cazurilor găsesc răspunsul. Vreau să-ți mulțumesc că ești în viața oamenilor, că cei care își caută răspunsuri și au nevoie de ajutor au de unde să o ceară. Că nu este în zadar toată căutarea. Nu vreau să fiu prea sentimentală, dar să știi că mereu o să faci parte din viața noastră.

Împărtășirea lui Liviu în urma terapiei de cuplu!

1. Cu ce probleme am ajuns la Didona?

In primul rand cea mai evidenta problema era ca relatia mea cu Mihaela nu mai functiona asa cum imi doream. Stiam ca avem o problema in relatie de mai mult timp dar am tratat destul de superficial toata situatia crezand ca daca facem o schimbare de job si de loc o sa se rezolve toate problemele. Nu a fost asa ci chiar din contra, distantarea dintre noi a continuat si cand am ajuns in Satu Mare. Stiam ca am probleme cand vine vorba sa imi exprim sentimentele fata de Mihaela si asta era un lucru care doream sa-l schimb de foarte mult timp dar nu reauseam. Relatia intima dintre mine si Mihaela lipsea aproape complet, nu reuseam sa ne conectam unul cu altul la nivel intim, viata sexuala era la fel, nu exista chimia ci mai degraba un lucru mecanic. Asta ducea inevitabil la certuri si reprosuri.

 Din fericire am ajuns la cabinetul tau inainte sa fie prea tarziu pentru noi si impreuna am inteles ca nu suntem singurii care se confrunta cu astfel de probleme. Dar cea mai mare realizare care am avut-o chiar dupa prima sedinta a fost ca de fapt noi nu avem o problema unul fata de altul, noi aveam probleme nerezolvate fiecare individual, care ne afectau relatia de cuplu fara sa ne dam seama. Impreuna am lucrat pe problemele noastre iar in scurt timp s-au vazut si schimbarile in relatia noastra intima, am inceput sa discutam mai mult si mai deschis unul cu altul, am invatat sa ascult si sa inteleg nevoile Mihaelei iar ea a invatat sa asculte si sa inteleaga nevoile mele. Viata sexuala a devenit mai plina si mai frumoasa intr-un mod cum nu a fost niciodata. Am invatat sa ne bucuram unul de altul chiar si cand nu facem nimic.

Am reusit sa ma deschid mult mai mult fata de Mihaela si nu imi mai este atat de greu sa exprim in cuvinte sentimentele mele.Am invatat sa ne certam, acuma stiu ca certurile sunt doar o eliberare a tensiunii acumulate si trebuie lasata sa iasa afara ca sa nu provoace probleme pe termen lung. O schimbare foarte vizibila a fost modul in care avem grija fiecare individual de corpul lui, Mihaela a devenit mult mai atractiva in ochii mei iar eu mai atractiv in ochii ei.

Ce vreau sa pastrez din tot ceea ce am invatat?

Totul. In urma terapiei am devenit un cuplu implinit in care amandoi avem acelasi scop ca sa ne facem fericiti unul pe altul si in care amandoi punem umarul in mod egal ca sa tragem in aceleasi directive.  Vreau ca Mihaela sa se simta langa mine ca este in siguranta si ca este iubita si respectata, si cel mai important sa nu duca lipsa de afectiune din partea mea, lucru care inainte nu il puteam oferi. Vreau sa pastrez traditia si sa ne spunem aprecierile si vreau ca acele 2 ore pe saptamana care erau doar pentru noi sa ramana in continuare asa si sa facem ce ne place noua in acele 2 ore. Vreau ca pe viitor daca apare o problema, si e normal sa apara probleme,  sa le discutam si sa ne sustinem unul pe altul asa cum o facem in momentul acesta. Si nu in ultimul rand vreau sa pastrez relatia sexuala ,care o avem acum impreuna cu Mihaela, care niciodata nu a fost mai frumoasa decat cum este acuma intre noi.