Printre activitățile psihice, se pot distinge: Funcțiunile psihice- rezultatul activităților minții; Conținutul psihic sau de conștiință - elementul care, într-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice; Mecanismele psihice- procesele ce descriu cauzele specifice a activităților minții (uneori considerate inconștiente); Sferele sau straturile psihice - un ansamblu de funcțiuni și mecanisme comune psihice comune (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.); Tipul psihologic - ansamblul caracteristicilor individuale (intelectuale si afective), care pot fi schematizate într-un mod abstract.

Discipline psihologice de bază: Psihologia dezvoltării, Psihologia învățării, memoriei și cunoașterii, Psihologia emoției, Biopsihologia, Psihologia socială, Psihologia personalității, Psihologia persoanei, Metodologie și statistică psihologică, Psihofiziologie, Psihoimunoendocrinologie, Neuropsihologie.

Cleptomania

Cleptomania

Cleptomania este o dereglare comportamentală care se caracterizează prin eşecul controlului asupra impulsului de a fura diferite bunuri.

Cleptomania este definita ca fiind o nevoie irezistibila de a fura obiecte, de care cel care le fura nu are nici cea mai mica nevoie. Insa aceasta fiind o tulburare mentala, pacientul nu se poate stapanai din a fura.

Oricat ar fi de amuzant pentru prieteni acest lucru, trebuie tratat cu seriozitate si consultat un spcialist.

Cleptomania - Aspecte generale

Cleptomania este un tip de tulburare de control a impulsurilor – o afectiune in care pacientul nu poate rezista tentatiei sau impulsului de a realiza un act care este daunator pentru propria persoana sau pentru cei din jur. Persoanale cu cleptomanie stiu ca actiunile lor sunt daunatoare. Totusi impulsul de a fura este mai puternic si nu ii pot rezista. Aceasta nevoie ii face sa se simta foarte anxiosi si tensionati. Pentru a reduce aceste sentimente, pacientii fura. In timpul furtului, ei simt usurare si multumire. Dupa furt, totusi, simt vinovatie, remuscari si teama de a nu fi prinsi. Dar impulsul revine, si ciclul cleptomaniei se repeta. 

Multe persoane cu cleptomanie duc o viata de rusine, secreta, deoarece le este teama sa solicite tratament de specialitate. Desi nu exista un tratament care sa vindece cleptomania, medicatia sau psihoterapia pot ajuta la oprirea acestui ciclu de furt compulsiv.

Boala îi afectează în special pe cei dependenţi de substanţe chimicale sau care manifestă un comportament anxios ori urmează un regim alimentar dezechilibrat.

Alte dezechilibre mentale ce pot fi asociate cleptomaniei sunt depresia cronică, atacurile de panică, fobiile, anorexia nervoasă sau comportamentul obsesiv-compulsiv.

Cleptomanii sunt persoane care simt o plăcere în nevoia de a fura diferite lucruri. Actul furtului se poate limita la obiecte specifice, dar acest lucru nu este întotdeauna valabil. Cel mai adesea, cleptomanii se simt vinovaţi de faptele lor. Cleptomania debutează în adolescenţă iar apoi îşi urmează traseul episodic sau cronic.

Diagnosticarea cleptomaniei este destul de dificilă. De multe ori, această dereglare comportamentală este trecută cu vederea. Una din teorii susţine că plăcerea de a fura îi ajută pe cei care suferă de cleptomanie să diminueze simptomele unei depresii cronice de care suferă la momentul respectiv.

Cleptomania - Cauze

Cauzele cleptomaniei sunt necunoscute. Specialiştii vorbesc însă de o componentă genetică a bolii care este transimisă prin intermediul rudelor de grad primar.
Totodată, există o inclinaţie destul de mare spre teoria conform căreia cleptomania poate fi cauzată de sindromul obsesiv-compulsiv, bulimia nervoasă sau depresia clinică.

Cleptomania - Simptome

Simptomele cleptomaniei sunt:

- o nevoie foarte puternica de a fura un obiect de care nu are nevoie;
- senzatie de tensiune crescanda inainte de furt;
- senzatie de placere si multumire in timpul furtului;
- sentiment de vinovatie si rusine dupa furt.
Spre deoasebire de hotii din magazine, persoanele cu cleptomanie nu fura compulsiv pentru castigul personal. Nici nu fura pentru a se razbuna. Ei fura pur si simplu dintr-o nevoie inexplicabila. Episoadele de cleptomanie par sa apara spontan, fara planificare. Totusi, evenimentele stresante, cum ar fi o cearta, pot declansa episodul de cleptomanie.

Majoritatea persoanelor cu cleptomanie fura din locuri publice, cum ar fi magazinele. Unii pot fura de la cunostinte sau prieteni, cum ar fi la o petrecere. Deseori, obiectele furate nu au nici o valoare pentru persoana cu cleptomanie. De obicei obiectele furate sunt ascunse si nu sunt folosite niciodata. De asemeni acestea pot fi donate, oferite membrilor familiei sau prietenilor, sau chiar inapoiate in mod secret. 
In rare cazuri, persoanele cu cleptomanie pot fura aceleasi tip de obiecte cum ar fi lenjerie intima. In aceste cazuri, cleptomania poate include un element de fetisism.

Cleptomania - Diagnostic

Diagnosticul pentru cleptomanie este greu de pus din moment ce pacientul nu se adresează medicului pentru acest tip de afecţiune, iar un control psihologic poate scăpa din vedere acest comportament. Cleptomania este diagnosticată, de obicei, când pacienţii cer ajutor pentru alte tipuri de afecţiuni cum ar fi depresia, bulimia sau labilitatea psihică. Evaluările psihologice pot detecta şi relaţii de familie defectuoase, conflicte relaţionale sau factori de stres.
 
Cleptomania este un comportament care recidivează şi care cunoaşte trei evoluţii:


·         Sporadică – episoade scurte şi perioade lungi în care cleptomanul nu mai fură
·         Episodică – perioade de furt şi de remisiune care alternează
·         Cronică – prezintă un grad de fluctuaţie
Cleptomania - Tratament

Presupune o terapie cognitiv-comportamentală. De asemenea, psihoterapia psihoanalitică s-a dovedit a fi şi ea eficientă.
 
Metodele de terapie trebuie să îl determine pe pacient să conştientizeze afecţiunea de care suferă, motivaţia, sentimentul de culpabilitate şi nevoia de a fi pedepsit pentru fapta sa, şi în acelaşi timp de a-şi controla impulsurile.

Desi teama, rusinea sau jena pot fi dificil de depasit pentru ca pacientul sa solicite ajutor specializat, este important ca acesta sa fie ajutat. Cleptomania este foarte greu de depsit si controlat fara ajutor. Tratamentul implica de obicei medicatie si psihoterapie, posibil alaturi de grupuri de autoajutor.

Totusi, nu exista un tratament standard pentru cleptomanie si cercetatorii inca incearca sa stabileasca ce este cel mai eficient. Este posibil ca pacinetul sa fie nevoie sa incerce mai multe tipuri de tratament pana va gasi ceva care sa mearga bine pentru el.

Medicatia

Exista putine studii solide despre folosirea medicatiei psihiatrice penru tratarea cleptomaniei. Totusi, unele studii au sugerat ca unele medicamente pot fi de ajutor. Medicamentul cel mai potirivit depinde de fiecare pacient, de starea sa generala, de alte afectiuni pe care le poate avea, cum ar fi depresia si tulburarea obsesiv-compulsiva. Unii pacineti pot beneficia mai mult de pe urma unei combinatii de medicamente. 

Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai folosita pentru tratamentul pacientului cu cleptomanie. In general, terapia cognitiv-comportamentala ajuta la identificarea gandurilor si credintelor nesanatoase si negative si inlocuirea lor cu unele pozitive, sanatoase. 

Aceasta terapie poate include urmatoarele tehnici pentru a ajuta pacinetul se depaseasca nevoile cleptomane:

1. Sensibilizarea inversa in care pacientul se vizualizeaza furand si apoi confruntandu-se cu consecintele negative, cum ar fi arestarea.

2. Terapia aversiva. In care pacientul trece prin tehnici mai putin dureroase, cum ar fi sa-si tina respiratia atunci cand simte impulsul de a fura.

3. Desensibilizarea sistematica, in care pacientul exerseaza tehnici de relaxare si se vizualizeaza avand autocontrol asupra impulsului de a fura.

Nu sunt cunoscute cai sigure de a preveni cleptomania. Tratarea afectiunii cat mai curand dupa aparitia primelor impulsuri de a fura poate ajuta la prevenirea agravarii acesteia.

Desi poate fi foarte greu ca aceasta afectiune sa fie depasita fara tratament, pacientul poate face pasi pentru a se ingriji si a dobandi abilitati sanatoase de a face fata situatiei, in timp ce urmeaza tratamantul prescris.

1. Urmarea planului de tratamant

Administrarea medicamentelor conform indicatiilor si participarea la sedintele de terapie. Pacientul trebuie sa-si aminteasca ca poate fi foarte greu si pot exista si momente de descurajare.

2. Educatia

Pacientul trebuie sa se auto-educe in ce priveste cleptomania pentru a putea intelege mai bine factorii de risc, tratamentul si evenimentele declansatoare.

3. Descoperirea factorilor declansatori

Identificarea situatiilor, gandurilor si sentimentelor care pot declansa nevoia de a fura astfel incat sa poata face pasi in incercarea de a-i controla.

4. Tratarea abuzului de substante si a altor probleme mentale

Adictiile, depresia, anxietatea si stressul se pot intretine una pe cealalta, ducand la aparitia unui ciclu de comportamante nesanatoase.

5. Gasirea unor alternative sanatoase

Pacientul poate explora unele modalitati sanatoase de folosire a energiei necesare furtului, in activitati recreationale si exercitiu fizic.

6. Concentrarea pe scop

Recuperarea dupa cleptomanie poate dura mai mult timp. Pacientul trebuie sa se mentina motivat prin tinerea in minte a scopurilor recuperarii si a fapului ce poate repara relatiile distruse si problemele legale si financiare.

© 2019 Copyright by Cabinete-psihologie.ro